Motto
O idee adevărată nu poate fi nouă, pentru că adevărul nu este un produs al spiritului uman, ci există independent de noi și noi trebuie doar să-l cunoaștem; în afara acestei cunoașteri nu rămâne decât eroarea …
Réné Guénon
Adică, despre Astrologie. O, nu despre carica-turile de horoscoape pe care presa scrisă și televi-ziunile le promovează pentru rotunjirea audiențelor! Va fi vorba despre astrologia adevărată, aceea a lui Tycho Brahe, Johannes Kepler și Galileo. Dar asta este numai suprafața...
Grosul aisbergului îl reprezintă Cunoașterea. Astrologia intră aici ca un fel de exemplu și pretext pentru a demonstra că nici Știința și nici Religia nu mai au nici cea mai mică atracție pentru acest domeniu al cunoașterii.
De fapt, în vremurile din urmă, știința se preocupă, aproape exclusiv, de cercetarea aplicativă, sub un interes comercial, evident. Puținele contra-exemple, precum acceleratoarele de particule de la CERN, sondele spațiale îndepărtate și programul european ELI nu pot combate consistent, afirmația de mai sus. Această delăsare a început, practic, după căderea blocului comunist, adică atunci când a dispărut și competiția „științifică” dintre Est și Vest (vezi discursul președintelui Kennedy din 25 mai 1961).
Pentru a înțelege pe deplin diferența majoră dintre știință și tehnică/tehnologie este elocvent exemplul oferit de niște indieni sufletiști.
Aceștia s-au gândit să ajute, într-un mod inedit, familiile foarte sărace din India și din Africa și, în mod special, pe femei. Drept urmare, au organizat cursuri practice în care le învățau pe acele femei analfabete să asambleze kit-uri de minicentrale fotovoltaice pentru a-și ilumina colibele (celule solare, invertoare, acumu-latoare etc).
Deși nu știau să scrie și să citească, ele deveniseră experte în această „meserie” și, evident, puteau depăși, în acest domeniu limitat, îndemânarea multor oameni de știință. Această formă de „cunoaștere” tinde să devină predominantă în zilele noastre, chiar și în rândul specialiștilor; este ca un fel de Alchimie modernă pentru care fenomenul, principiul, ecuațiile nu mai valorează mare lucru. Iar atunci când știința nu este împovărată de impostură, ea este subjugată politicului:
Ecuația Cunoaștere = Putere, deoarece este intrinsec asimetrică, a cunoscut două interpretări foarte diferite de-a lungul recentei ei istorii. Primul sens are ca presupoziție faptul că știința este bunul care trebuie obținut și, odată obținut, puterea decurge din ea, oarecum de la sine, fără să o cauți neapărat.
Al doilea sens este cel adoptat de civilizația noastră [...] Acest sens susține că știința trebuie căutată în scopul dobândirii puterii... Civilizația noastră crede, invers decât identitatea dorită de Bacon, că puterea este și cunoaștere. Ambele civilizații invocă aceeași ecuație - știința e putere. Dar civilizația pre-industrială înțelegea egalitatea dinspre Cunoaștere, în timp ce civilizația post-industrială o interpretează dinspre Putere. [Omul recent]
Cu alte cuvinte, în opoziție totală cu citatul din Dilema veche de pe prima pagină, care reia afirmația lui Alvin Toffler: „Știința este cea mai democratică sursă a puterii”.
Bisericile noastre, la rândul lor, suferă de o mândrie absolut necreștină – exact defectul pe care îl incriminează maxim. Prima dovadă este bârfirea reciprocă a celor trei biserici creștine, surori, atitudine care nu le face cinste. Ele nu pot concepe un dialog pe probleme de spiritualitate – cu excepția câtorva călugări uitați de vreme – totul rezumându-se la un monolog dogmatic, cu răspunsuri standardizate. Știm că Iisus răspundea clar, inteligibil și profund, mult peste logica noastră limitată, la orice întrebare... S-a pierdut această însușire și s-a căzut într-un ritualism ce aduce aminte de vechii evrei care l-au răstignit pe Mântuitor.
Pe de altă parte, bisericile creștine continuă o strategie care seamănă izbitor cu „politica struțului”. Spre exemplu, au acceptat teoria heliocentrică după o perioadă de dospire de cca 2000 de ani, adică atunci când nu au mai avut încotro. Adepții celei geocentrice, evident eronată, fie ei creștini sau nu, n-au fost anatemizați, spre deosebire de savanții adverși, unii dintre ei încălziți pe rugurile inchiziției, lucru greu de iertat, în ciuda faptului că Papa își tot cere scuze pentru acest trecut sumbru. Prelații, aduc drept argument faptul că Biblia, în speță Noul Testament, nu se ocupă cu cercetarea științifică. Este adevărat doar în parte, fiindcă sunt numeroase versete în Biblie care vorbesc despre știință, înțelepciune și pricepere:
1,20. Înțelepciunea strigă pe uliță și
în piețe își ridica glasul său.
1,21. Ea propovăduește la răspântiile
sgomotoase, înaintea porților cetății își
spune graiul:
1,22. Până când, proștilor, veți iubi
prostia? Până când, nebunilor, veți
iubi nebunia? Și voi, neștiutorilor,
până când veți urî știința?
16,16. Dobândirea înțelepciunii este mai
bună decât aurul, iar câștigarea price-
perii este mai de preț decât argintul.
(Pildele lui Solomon)
2,2. ca să li se mângâie inimile și să
fiți uniți prin dragoste și să vă îmbo-
gățiți cu pricepere deplină, pentru
cunoașterea tainei lui Dumnezeu Tatăl
și a lui Hristos,
2,3. în Care sunt ascunse toate comorile
înțelepciunii și ale științei
(Cartea către Coloseni a Sf. Apostol Pavel[1])
A auzit cineva vreun preot vorbind despre „comorile științei”, alături de nesfârșitele chemări, foarte folositoare de altfel, la umilință, pocăință, ascultare și post? Dacă dogma afirmă că sufletul este format din rațiune, sentiment și voință nu ar trebui oare sa ne ocupăm ceva mai mult și de gândire care face și ea parte din suflet? Duhovnicul îți va spune că mai întâi să le îndeplinești pe acelea și celelalte vor veni de la sine. Este și... nu este așa, fiindcă această umilință este și ea de mai multe feluri; există, de pildă, umilința rudimentară pe care mulți o practică față de șefi și care se extinde în mod nefericit și asupra lui Dumnezeu, ca un fel de șef mai mare... Există însă și umilința pe care o simți atunci când începi să înțelegi măreția Creației. Mulți oameni de știință au devenit profund credincioși, urmând această cale. În plus, există suspiciunea că aceste îndemnuri persuasive la umilință, ascund și o conotație politică: dorința de a da ascultare și celor care nu merită să fie ascultați, cum de altfel s-a mai și întâmplat...
Am întrebat mai demult pe un cunoscut, cine „a inventat” ecuația lui Schrödinger a mecanicii cuantice nerelativiste, aceea după care „se mișcă” particulele atomice. După câteva momente de descumpănire, omul a răspuns: „... Schrödinger, nu?”. Bine, dar pe vremea dinozaurilor, când savantul nu se născuse încă, electronii nu se mișcau oare, după aceeași ecuație? Deci ecuația a inventat-o Altcineva... Schrödinger doar a observat-o. Părintele Arsenie Boca, în memorabilele sale cugetări, restabilește un echilibru: „De la cârma minții atârnă încotro pornim și unde ajungem... Toți se plâng de memorie, dar nu se plânge nimeni de judecată slabă”.
Așa precum, de la frații Strugațki, în celebrul Picnic la marginea drumului (URSS, 1972), pricepem incompletudinea credinței fără știință:
Dar toată nenorocirea este că omul, în orice caz omul de rând, depășește ușor această necesitate de a cunoaște. După mine asemenea necesități nici nu există. Poate doar necesitatea de a înțelege, iar pentru asta nici nu e nevoie de cunoștințe. Ipoteza despre Dumnezeu, de exemplu, dă o posibilitate inegalabilă de a înțelege absolut tot, fără a cunoaște nimic.[2]
Pe de altă parte, din trecut ne vin și altfel de mesaje, care nu le contrazic pe cele canonice, ci doar le completează... Pe lângă cele patru Evanghelii, mai sunt și altele, așa-numite apocrife care au fost decretate astfel de către tradiția apostolică sau Sf. Tradiție. În aceste documente, la fel de vechi ca și cele semnate de către Matei (Mt), Marcu (Mc), Luca (Lc), Ioan (In) există și alte îndemnuri precum Adevărata mântuire constă în cunoaștere...
Poziția oficială a Bisericii în raport cu evangheliile apocrife este nuanțată, mergând de la acceptarea implicită a unor texte (Proto evanghelia lui Iacob sau Evanghelia Copilăriei lui Iisus) până la a le considera pe altele, chiar dăunătoare(Evanghelia după Iuda). Foarte important este faptul că, deși se afirmă o legătură indestructibilă între Sf. Scriptură și Sf. Tradiție, aceasta din urmă este întotdeauna citată prima (!), eludând nu numai o sfântă ierarhie, ci și criteriul cronologic.
Desigur, argumentul principal al Bisericii creștine se cunoaște: când au fost selectate textele canonice, Sf. Părinți și/sau Sinoadele ecumenice s-au aflat sub har, sub inspirație divină. Această motivație sentimentală ar putea fi totuși acceptată, dacă nu ar exista o incongruență de fond. Dacă acele entități se aflau sub inspirație divină, cum se face că dintre cele două ipoteze existente la acea vreme, pomenite mai sus (geocentrică, respectiv heliocentrică), a fost aleasă ca dogmă, tocmai teoria greșită, zisă a lui Ptolemeu?
Avem și o dovadă indirectă asupra faptului că Biserica a cedat, în sfârșit, disputele de acest gen în favoarea Științei, tocmai acum când știința însăși a devenit coruptă.
Un preot a afirmat, în cursul anului 2018 la B1TV, cu subiect și predicat, că Biserica va recunoaște Astrologia, atunci când ea se va preda în universități. Pare o afirmație credibilă, indiferent dacă spusele acelui preot reprezintă sau nu poziția oficială a BOR. Însă, oamenii de știință nu sunt nici ei dispuși să își piardă vremea cu cercetări din care nu ar scoate bani și care riscă chiar să îi compromită, dată fiind noua ideologie materialist-capitalistă. În acest mod, toată lumea este mulțumită. O știință cultă sau ocultă – vom vedea cărui gen aparține – a rămas în stabilimentul presei, adică acolo unde nimeni nu scapă nebatjocorit, cel puțin nu înainte de a i se fi stors toate profiturile, exact ca la bordel.[3] Cam acesta ar fi un fel de preambul al procesului care s-a intentat Astrologiei și în care, procurorul acuză în baza dosarelor conexate ale Bisericii și Academiei. Procesul se desfășoară la o Curte de rit anglo-saxon, dar părțile au căzut de acord să nu apeleze la jurați, dată fiind calitatea morală si culturală din ce în ce mai îndoielnică a acestora, lăsând totul în seama judecătorului...
Procurorul: Onorată Curte, în baza probelor de la dosar, cerem revocarea tuturor drepturilor pe care acuzata și le-a însușit, în mod fraudulos, implicit sau explicit, de-a lungul timpului, ademenind și înșelând oamenii.... Nu există nici măcar o singură dovadă că această .... îndeletnicire, ar avea vreo legătură cu știința sau cu atributele ei. De asemenea, religia creștină nu recunoaște și condamnă această ocupație și o socotește o... divinație, precum se afirmă încă în Deuteronom 18:
- Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător,
- Nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morții.
În concluzie, cerem cu fermitate anate-mizarea astrologiei, ca înșelăciune, și interzicerea practicării ei.
Judecătorul: Cum pledează apărarea?
Apărarea: Nevinovat. Am dori să aducem o corecție la discursul procuraturii. Interzicerea practicării este o altă speță, și poate face obiectul unui alt proces... Acum stabilim doar dacă a fost recunoscută, de-a lungul timpului, și dacă are o bază științifică...
Procurorul: Objection! Este același lucru.
Apărarea: Nu, nu este același lucru... Ca exemplu, părintele Arsenie Boca spune: „Biserica nu tăgăduiește spiritismul, ci îl oprește”. La fel, Fizica creștină care a creat bomba atomică este, fără nici o îndoială, adevărată, dar, probabil, este condamnată de biserică, sub acest aspect, deși nu a fost interzisă, precum acuzata, care nu a omorât pe nimeni...
Procurorul: Objection! Apărarea folosește un oximoron, „fizica creștină”...
Judecătorul: Sustained! Să vedem probele apărării.
Apărarea: La invocarea Vechiului Testament de către acuzare, apărarea prezintă proba numărul unu din dosar, textul din Iov 38:
- Poți tu să scoți la vreme cununa Zodiacului și vei fi tu cârmaci Carului Mare și stelelor lui?
- Cunoști tu legile cerului și poți tu să faci să fie pe pământ ceea ce este scris în ele?
Onorată Curte, acest text din Biblie este elocvent, mai ales că vorbește chiar Dumnezeu care afirmă clar ... să fie pe pământ ceea ce este scris în ele...adică exact obiectul astrologiei. Și... după cum știm, Biblia nu mai poate fi modificată... În schimb, textul din Deut 18, în fapt discursul lui Moise, citat de acuzare, este precedat, la numai câteva versete distanță, de următorul text nostim:
- Iată ce să se dea preoților de la popor: cei ce aduc ca jertfă boi sau oi să dea preotului spata, fălcile și stomacul.
- De asemenea pârga de la grâul tău, de la vinul tău și de la untdelemnul tău, pârga de lână de la oile tale să i-o dai lui...
Cine ar mai putea crede astăzi, că enoriașii trebuie să dea preoților spata, fălcile și stomacul, pârga de la grâu și pârga de lână de la oi ?... Este evident că sfaturile acestea sunt conjuncturale, nu vorbesc de principii...
Procurorul: Objection! Am arătat că religia creștină interzice astrologia...
Judecătorul: Overruled! Domnule procuror, am stabilit deja, și ați fost de acord, prin însăși formularea capetelor de acuzare, că aici discutăm doar bazele veridice ale astrologiei și nu oportunitatea practicării ei... Apărarea mai are de prezentat probe, relativ la religia creștină?
Apărarea: Da, onorată Curte. Vrem să-l chemăm la bară pe teologul creștin Origene, Părinte al Bisericii, care a afirmat în Filocalia lui că astrologia are elemente de adevăr...
Procurorul: Objection! Origene e mort de mult, nu mai poate fi martor.
Judecătorul: Sustained! Mai aveți probe?
Apărarea: Da, onorată Curte. Vrem să prezentăm probe din Noul Testament...
Procurorul: Objection! Noul Testament nu vorbește de astrologie... Probele sunt indirecte...
Judecătorul: Directe sau indirecte, sunt curios să le aud... continuați.
Apărarea: În primul rând magii, în fapt astrologi, care, în Vechiul Testament, sunt urâciune în fața lui Dumnezeu, în Noul Testament vestesc nașterea Domnului Iisus, aduc daruri și I se închină... Conform religiei creștine numai niște oameni cu sufletul curat puteau fi capabili de așa ceva... motiv pentru care ei au rămas în tradiția creștină ca ceva înălțător, care îi bucură și pe copii.
Procurorul: Objection! Speculativ...
Judecătorul: Sustained!
Apărarea: Reformulez... Cum se explică referirea directă la astrologie, din textele care se cântă în bisericile ortodoxe, de Crăciun:
Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la Stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus...
Este clar pentru oricine că acest text spune că astrologia te învață credința în Dumnezeu, deci nu poate fi urâciune...
Procurorul: Objection! Este argumentativ...
Judecătorul: Overruled!
Apărarea: Cum se explică desenul cercului zodiacal cu însemnele caracteristice zodiilor și care este pictat pe podeaua sau bolta multor biserici atât ortodoxe, cât și catolice?...
Procurorul: .....
Apărarea: Onorată Curte, în încheiere aș dori să reamintesc că atunci când Petru, din dragoste pentru Iisus, a vrut să-i salveze viața, modificând implicit planul răstignirii, acesta a primit o aspră mustrare... la fel și Toma a fost dojenit, e drept, mai puțin aspru, pentru credința lui îndoielnică, la fel și ucenicii, atunci când au încercat să-l împiedice pe Învățător să intre în casa vameșului...
Procurorul: Objection! Care este relevanța?
Judecătorul: Și eu sunt curios... continuați.
Apărarea: Este, așadar, de așteptat ca o „absurditate”, precum cea a vieților succesive, conform cu actuala dogmă creștină, să fi fost aspru sancționată... Ei bine, citim cu toții în Evanghelia după Ioan 9:
- Și ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învățătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?
- Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui...
Este evident că omul nu avea cum să păcătuiască înainte de naștere decât dacă ar mai fi trăit o viață... și totuși Iisus nu îi mustră, câtuși de puțin...
Procurorul: Objection!
Judecătorul: Domnule procuror, nu am studii teologice, precum cred ca nici procuratura nu le are, dar știu că, în cuprinsul Noului Testament, deși avem o rațiune superioară, nimic nu este irațional în conformitate cu logica terestră... Așadar, trebuie să recunoaștem cu toții că nici un om nu poate greși înainte de a se naște. Cred că sunteți de acord cu această aserțiune.
Procurorul: .....
Apărarea: Mai mult decât atât, din Matei 16, atunci când Isus a venit în părțile Cezareii și a întrebat pe ucenicii săi: „Cine zic oamenii că Sunt Eu, Fiul omului?” Ei au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Ieremia sau unul din prooroci.”... Dar, ultimii muriseră de mult...
Procurorul: Objection! Objection!
Judecătorul: Liniște! Curtea este edificată... Ședința se suspendă. Data viitoare vom audia probele legate de știință.
* * *
Procurorul (la a doua ședință): Așa cum am spus, astrologia este o practică profund ne-științifică și cea mai bună dovadă constă în faptul că este incoerentă, în sine. Se cunoaște astfel că precesia echinocțiilor – efect astronomic al mișcării de precesie a axei de rotație a Pământului față de stelele fixe – reprezintă deplasarea retrogradă a punctelor echinocțiale de-a lungul eclipticii, „cercul zodiacal", cum îl numesc astrologii... În consecință, zodiile se deplasează cu 50,3 secunde de arc pe an, adică au o perioadă de revoluție de 25 765 de ani. Ca exemplu, cei născuți între 21 martie și 19 aprilie se consideră a fi în zodia Berbec, ca în urmă cu aproximativ 2500 de ani, când în realitate acum ei sunt, de fapt, Pești... Cred că este evidentă șarlatania care...
Apărarea: O my goodness, back off !
Judecătorul: Apărarea?
Apărarea: Apărarea îl cheamă la bară pe domnul procuror.
Procurorul: Objection!
Judecătorul: Domnule procuror trebuie să vă conformați procedurii...
Apărarea: Domnule procuror, știm că ați studiat științele exacte și în această calitate v-am chemat la bară... Fără îndoială înțelegeți ce este acela un sistem de referință...
Procurorul: Da.
Apărarea: Așadar, considerând sistemul solar aproximativ un cerc, în centrul căruia se află Soarele și a cărui circumferință este situată undeva după orbita ultimei planete, Pluto, putem considera acest cerc, simplificat vorbind, ca un sistem de referință polar?
Procurorul: ... Da.
Apărarea: În aceste condiții, sunteți de acord că, punctul vernal (echinocțiul de primăvară) respectiv punctul autumnal (echinoc-țiul de toamnă) vor coincide, astronomic, cu egalitatea dintre zi și noapte și se vor afla mereu la aceeași dată calendaristică?
Procurorul: Evident.
Apărarea: Ne bucurăm de colaborare!... Acum, admiteți că, în principiu, am putea să raportăm desenul harții natale – astrograma – la acest sistem de referință, întrucât toate planetele, inclusiv Soarele, se află în interiorul lui?
Procurorul: ... În principiu... da...
Apărarea: Ei bine, acesta este sistemul de referință, real, al astrologiei...
Procurorul: Această probă nu poate fi admisă deoarece demonstrația nu se regăsește nici la astrologi, nici în astronomie...
Apărarea: Din păcate, da... astrologul Kepler a murit de mult, iar astronomii care, pro-babil, își dau seama că, fenomenologic, așa se petrec lucrurile, nu au nici un interes să recu-noască, fiindcă ar dispare unul dintre cele mai tari contraargumente...
Oamenii din vechime aveau doar cunoș-tințe empirice de astronomie și lor li s-a părut mai ușor să se raporteze la constelații, adică, în esență, un alt cerc, exterior celui considerat de noi, fără să înțeleagă că cele două „cercuri” se rotesc unul față de celălalt, datorită precesiei, cu circa un grad la o sută de ani... Asta nu schimbă cu nimic adevărul zodiilor.
Procurorul: Ar trebui demonstrat...
Apărarea: Demonstrația este foarte simplă. Putem să numerotăm zodiile de la 1 la 12 începând cu punctul vernal și atunci denumirile actuale, Berbec, Taur, și așa mai departe, nu au decât o valoare simbolică.
Caracteristicile zodiilor respective rămân însă, și nu se schimbă în timp, fiindcă ele depind de poziția relativă Soare-Pământ, adică de lunile anului calendaristic și nu au nici o legătură cu acele constelații, care oricum se află la sute sau mii de ani lumină de Pământ și nu ar putea avea vreo influență asupra noastră.
Procurorul: Atunci de ce nu și-au ales astrologii din vechime, ca referință, anotim-purile, lunile anului, așa cum tocmai ați demon-strat?
Apărarea: Pentru că, pe atunci, nu exista un calendar unic, ca acum... diferite popoare aveau diferite tipuri de calendar. Pe când raportarea la constelații era aceeași peste tot... ei însă nu cunoșteau fenomenul precesiei și credeau că aceste constelații își vor păstra poziția relativă în raport cu sistemul Soare-Pământ... Să luăm exemplul unui om născut la începutul lunii Mai... el este Taur.
Dar această denumire nu este decât o etichetă, care nu implică cu nimic constelația Taurului. El s-a născut când sunt pomii înfloriți în emisfera nordică... Peste o mie de ani tot primăvară va fi în luna Mai, datorită unei anumite poziții Soare-Pământ, indiferent în ce constelație vom vedea noi Soarele atunci... Este de neînțeles cum un fapt atât de simplu, evident, aș putea spune, nu este priceput de cei care au adoptat știința... și care cred că, odată adoptată, o pot limita sau constrânge, în raport cu stupida lor ideologie materialistă, fie ea comunistă sau capitalistă.
Procurorul:... Oricum, această dispută nu schimbă cu nimic acuzația de ocultism, pe care Procuratura o aduce Astrologiei!
Judecătorul: Atunci de ce am mai pierdut timpul?... Apărarea mai are probe?
Apărarea: Da, onorată Curte. Statisticienii francezi au demonstrat că astrologia are o bază științifică, în sensul în care, data și locul nașterii influențează clar însușirile nativului, bineînțeles fără a constrânge liberul arbitru... Principiul este simplu: s-au ales eșantioane mari, pentru precizie, și bine individualizate, spre exemplu piloți, oameni de știință consacrați, infractori violenți, artiști, călugări... În prima etapă, s-au selectat aspectele caracteristice pentru aceste tipologii pe baza datelor furnizate de astrologi – zodii, case, sextile, conjuncții, opoziții...
În etapa a doua s-au prelucrat informațiile rezultate din analiza hărților natale ale indivizilor selectați prin eșantionare. Este evident că, dacă astrologia ar fi fost un fake distribuția statistică a acelor aspecte astrologice, caracteris-tice respectivelor tipologii, trebuia să fie mediată, adică aproximativ uniformă. Ei bine, nu s-a întâmplat așa; diagramele distribuțiilor indică salturi spectaculoase în dreptul aspectelor caracteristice!
Procurorul: Objection! Rezultatele nu sunt publicate în reviste științifice!
Judecătorul: Sustained!
Apărarea: Unele dintre ele, precum cele ale deceselor în raport cu longitudinea Soarelui, în astrograma natală, aparțin oficial, birourilor de statistică din Franța, și sunt calculate pe eșanti-oane de milioane de oameni...
Judecătorul: Domnule avocat, vă reamin-tesc, se admit ca probe în instanță, numai cercetările științifice publicate în reviste indexate în baza de date International Scientific Indexing (ISI)... Dacă nu mai aveți alte probe, vă dau cuvântul pentru pledoaria finală.
Apărarea: Onorată Curte, la toate probele prezentate de apărare s-a răspuns, fie cu tăcere, fie cu obstrucție nejustificată, încercându-se răstălmăcirea evidențelor, exact ca în bine-cunoscuta butadă „știința este adevărată, nu vă lăsați păcăliți de realitate”.
Am fi putut să aducem ca probă și Evanghelia Arabă a copilăriei Mântuitorului care ni-l înfățișează pe Iisus dialogând cu un profesor astronom, impresionat de cunoștințele acelui „copil”: poziția planetelor cu o precizie de grade și minute, precum și aspectele pe care acestea le fac între ele...
Am fi putut, de asemenea, să dăm lunga listă a astronomilor care au practicat astrologia sau tabelul cu suveranii pontifi și astrologii care i-au consiliat... ori preocuparea serviciilor secrete pentru acest „ocultism”...
Dar preconcepția este mai tare decât adevărul iar prejudecățile sunt alimentate și de impostură.
De aceea, dezavuăm interpretările previ-zionare ale unor așa-ziși astrologi, comentariile fataliste, care elimină liberul arbitru al omului. Astrologia nu prezice viitorul, din simplul motiv că acesta nu poate fi prezis; în consecință nu poate fi încadrată în categoria ghicitului în stele! Ea, doar ne furnizează informații consistente, superioare celor date de psihologie, privind calitățile si defectele oamenilor, tendințele și afinitățile lor, talentele și idealurile lor în viață, în funcție da data și ora, cât mai precisă, a nașterii, precum și de locul nașterii - latitudine și longitudine.
Asocierile teoretice ale astrologiei, verificate în practică, de-a lungul sutelor de ani, sunt mult mai profunde decât cele din empirismul psiho-logic...
De pildă, Jupiter, Săgetătorul și simbolurile aferente, determină, într-o hartă natală, preocu-pările pentru știință, filozofie, religie și călătorii lungi, toate având conotația Cunoașterii...
Și... apropo, psihologia nu are, în nici un caz, mai multe atribute științifice decât astrolo-gia, ba chiar e mult mai greu de verificat statistic decât aceasta din urmă...
Nativul, poate afla, de asemenea, și lecția majoră pe care o are de învățat în această existență, exact ca în bine-cunoscuta sintagmă din Matei 16,24: „să-și ia crucea și să Mă urmeze”.
Desigur, omul este liber să aleagă, însă alegerile profund greșite, în special cele care afectează negativ semenii, sau morala universală, vor fi supuse legii acțiunii și reacțiunii, aceea pe care o cunoaștem din fizică, adică, nu vom avea un liber arbitru absolut, ceea ce de fapt, este evident, din viața de toate zilele.
Nu pot fi admise nici interpretările copilărești, ale unor bigoți, precum că astrologia vrea să înlocuiască pe Dumnezeu cu idoli sau zei, deoarece Sistemul solar nu este un zeu și nici nu este exterior Creației, el fiind habitatul dat omului, și nu omul hotărăște influențele lui, cunoscute sau necunoscute, ci doar poate să le constate.
Dezavuăm, de asemenea, simplificările hilare, de tip horoscop zilnic sau săptămânal, precum și încadrarea absurdă a oamenilor în 12 tipologii, corespunzătoare celor 12 zodii. O caracterizare corectă se poate obține numai prin construirea desenului astronomic corect, la momentul și locul nașterii!
Este evident că, în acest caz, putem avea, practic, o infinitate de hărți natale, care deter-mină, la rândul lor, o infinitate de caracteristici ale nativilor.
În concluzie, nu putem condamna Astrologia, în temeiul unor acțiuni ale epigonilor! Așa după cum, nici Știința nu poate fi condamnată, în virtutea faptului că, pe You Tube, găsim sute de filmulețe cu diverse variante de perpetuum mobile, ori teorii despre „Pământul gol în interior”. Și nici Religia nu poate fi condam-nată, pentru puparea tuturor moaștelor, auten-tice sau nu, aflate în bisericile din Moldova, ori pentru faptul că, în multe cărți de rugăciuni ortodoxe, este pictat Dumnezeu Tatăl, ceea ce, în sine, constituie nu numai o absurditate dar și o blasfemie. Sau, cel mai stupid, că la Tribunal, suntem puși să jurăm pe Biblie, când jurământul însuși este interzis chiar de Noul Testament!
La ieșirea din Tribunal, Exitpoll-ul a constatat că raportul între cei care consideră astrologia o formă avansată de cunoaștere și cei care o numesc „ocultă”, nu s-a schimbat, în urma procesului. Unul dintre cei chestionați a remarcat însă că lucrurile nu sunt, nici pe departe, atât de simple...
Puțini oameni au capacitatea de a întrezări toate „cheile” interpretării astrologice. El a dat exemplul reginei Maria, o personalitate bine-cunoscută, dorită de americani pentru a le fi președinte, venerată de Armata română, divinizată de soldații români din primul război mondial, având câteva iubiri intense, șase copii... și un sfârșit controversat...
Judecată clasic, după calitatea aspectelor, este greu de imaginat o astrogramă mai „proastă”. Se poate observa însă, că, uneori, oamenii cu desene natale foarte bune au o existență plată, echilibrată. Dimpotrivă, cei care rămân amprentați în istorie, sau în existența semenilor sunt cei cu aspecte chinuitoare. Este posibil ca printr-o înțelegere a Karmei, să facă un salt semnificativ, deși punctul de plecare era extrem de tensionat.
Astrograma natală ar putea fi, așadar, o legătură între psihologia noastră terestră și Logica divină, care nu este ne-logică, ci doar superioară...
Pe surse, s-a aflat că judecătorul și avocatul, amândoi pasionați de filosofie, erau prieteni, așa cum se întâmplă adesea.
Avocatul i-ar fi reproșat judecă-torului, poziția sa mult prea echivocă, la proces, citându-l pe Hegel, care, în opoziție cu filosofii empiriști și materialiști, considera că proiectul cunoașterii nu ar trebui limitat la fenomenele fizice și chiar îi considera lași și puturoși pe cei care credeau că lumea materială este singura lume care există. Cu alte cuvinte, pentru a fi un veritabil spirit științific, trebuie să mergi dincolo de lumea pur fizică și să identifici logica nevăzută după care se derulează materia. Judecătorul ar fi răspuns: „Hegel?... Un supersti-țios!”
Este de menționat că, aflând de proces, au fost intentate alte două acțiuni, de data aceasta pentru reabilitare, una de către Telekinezie, cealaltă de către Transmutația biologică. Prima, fiind mai exotică chiar decât astrologia, nu are șanse de câștig, în ciuda faptului că sovieticii (Nina Kulaghina), și nu numai ei, au experimentat-o intens și că există dovezi irefutabile. Aici, oponentul principal este Știința, care nu se poate împăca cu gândul că anumite domenii - viața, conștiința, intuiția - rămân inabordabile pentru ea, nici măcar nu le poate defini, darămite să le mai și controleze.
A doua în schimb, Transmutația biologică, va avea probabil câștig de cauză, experimentele fiind oarecum la îndemâna oricui. În plus, Biserica nu va apărea la proces, fenomenul în sine fiind puternic în favoarea ei. Adică, ceea ce omul nu a reușit decât prin reacții nucleare de energii înalte, Natura reușește la temperatura ambiantă, fără acceleratoare de particule. Să ne imaginăm, așadar, două ghivece cu pământ, recoltat din același eșantion. Ghivecele sunt foarte mari, cam de dimensiunile unei camere de locuit. Pământul din primul ghiveci, folosit ca martor, este analizat și se extrage din el tot iodul conținut, să zicem aproximativ 50 de mililitri.
În al doilea ghiveci, se plantează un nuc, de la care se recoltează anual fructele și se extrage iodul conținut în ele. Se va observa că această ultimă cantitate este mult mai mare decât prima, cea conținută în pământul și în apa care au constituit hrana copacului. Natura știe deci, să transforme anumite elemente în iod fără ajutorul reactoarelor nucleare. S-au efectuat asemenea experimente cu plante și animale, începând cu secolul XVIII.
Toată această pledoarie are un schepsis. În primul rând, avem un paradox: deși lumea era mult mai săracă și nevoile de zi cu zi mult mai frustrante, știința, sub aspectul cunoașterii, era mai prețuită în Evul Mediu decât în zilele noastre.
Astăzi ne fascinează olimpicii internaționali la matematică. O activitate nobilă, foarte importantă pentru gimnastica minții... dar tot o rutină elevată rămâne...
Nu am auzit de nici un astfel de olimpic, devenit savant, după cum nu cunosc nici un savant care să fi fost olimpic. Cel puțin la fel de important ar fi, să-i învățăm pe copii cum poate fi calculată raza Pământului, doar cu o prăjină și o călătorie de la Alexandria la Assuan, așa cum a procedat Eratostene acum 2200 de ani. Sau cum se pot orienta piramidele „pe axa nord-sud” cu o precizie de minute, doar cu ajutorul a doi țăruși și al unei sfori foarte lungi, așa cum făceau egiptenii cu 5000 de ani în urmă... Cam asta ar fi diferența dintre știință/fenomen, și rutină. [4]
Din păcate, mai sunt și alte imprecizii care ne obstrucționează gândirea. Mircea Eliade de pildă, celebrul gânditor și scriitor român, filozof și istoric al religiilor, profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al Catedrei de Istoria religiilor, face o uriașă confuzie inversând atributele: „…imaginația creatoare joacă un rol decisiv mai ales in progresul Matematicilor și al Fizicii teoretice, mai puțin în științele naturale și în tehnologie”. Este exact pe dos. Într-adevăr, cercetătorii din domeniile matematicii sau fizicii teoretice folosesc episodic „creația” ca mijloc de tatonare dar, în final, ei nu creează nimic din ceea ce este deja creat. Ei doar descoperă, pentru că un fizician creator este, evident, în eroare.
Dimpotrivă, Land Rover-ul Evoque sau Burj Al Arab sunt reale creații tehnologice ale inginerilor, pentru că ele nu existau în Eden, pe când Oxigenul exista, chiar dacă a fost descoperit pentru prima dată de către farmacistul Carl Wilhelm Scheele, în 1772. La fel, ecuațiile lui Maxwell, aveau o existență implicită, chiar dacă nu fuseseră încă scrise pe hârtie.
Revenind la proces, trebuie să recunoaștem că acuzarea, limitată și incultă ca orice procuratură, nu a folosit cele mai tari argumente împotriva astrologiei. Fiindcă, în spiritul adevărului, vom admite că există și două fenomene incongruente. Primul este „paradoxul gemenilor”. Nu acela din Teoria relativității restrânse a lui Einstein! Este vorba de astrogramele cvasi-identice aparținând unor gemeni, care se nasc la câteva minute diferență. Și totuși, adeseori, ei sunt foarte diferiți... Ce ne facem? O explicație ar putea fi faptul că astrograma „unică” își împarte caracteristicile între cele două persoane, dar asta este, evident, o speculație.
A doua problemă este legată de „Karma colectivă”. După cum se știe, în al doilea război mondial, au murit vreo cincizeci de milioane de oameni, peste rata normală a deceselor, într-un interval de 4-5 ani de zile. Aveau oare, toți aceștia, înscrisă în desenul natal, o astfel de experiență?...
Se spune că un păcătos întreținea un dialog cu Tatăl ceresc, promițând într-una că se va îndrepta. Călătorind cu avionul, se confruntă cu iminența prăbușirii și invocă din nou Pronia divină: „Doamne, știu că sunt păcătos și că merit să mor... dar nu este păcat să moară, odată cu mine, și toți acești pasageri?” Răspunsul primit a fost: „Dacă ai ști cât de mult m-am străduit să vă adun pe toți la un loc...”
[1]Versetele sunt citate din Biblia „tipărită în zilele Majestății sale Mihai I, regele României, prin osârdia Înalt Preasfințitului Nicodim, Patriarhul României, cu binecuvântarea Sfântului Sinod”.
[2]„Să nu confundăm lucrurile. Atunci când Cunoașterii din Științele exacte i se opune Înțelegerea din Științele spiritului, nu trebuie să prezentăm această Înțelegere drept Cunoaștere, pentru ca ea nu are absolut nimic de a face cu Cunoașterea”, Moritz Schlick – filozof german, unul dintre fondatorii Cercului de la Viena – elev al lui Max Planck.
[3]„Când o crainică TV anunță deraierea unei locomotive și precizează că s-a adus o macara specială să ridice cele o mie de tone, e limpede nu că nu știe cam cât cântărește o locomotivă, ci că habar n-are ce-i aia o tonă.”(Tudor Călin Zarojanu, Dilema veche nr. 689, 2017)
[4]„În viziunea anticilor, știința și tehnica erau separate; deși mult mai complexă, realitatea relațiilor dintre ele nu a contrazis această separare de principiu: știința greacă nu a impulsionat avântul tehnic. În schimb, savanții din epoca modernă au revendicat utilitatea științei… Să dovedească aceasta că nu mai există știință decât în scop industrial si comercial? Unii răspund afirmativ susținând ca s-a pierdut virtutea speculativă și emancipativă a cunoașterii, în folosul unei competiții absurde si amenințătoare pentru putere, de dragul puterii. Tehnica lipsită de cuvinte, pur și simplu eficientă, ar fi absorbit știința.” (Dominique Lecourt, Dicționar de istoria si filosofia științelor).
Comentarii