Motto
Fără capitalism, recădem în barbarie.
Doar cu capitalism, ne învârtim în jurul ei.
Omul recent
Preambul
În zilele noastre, abordarea temelor social-politice, chiar istorice este o întreprindere dificilă datorită dezordinii intelectuale care domnește aproape pretutindeni. Invazia Internetului a dat apă la moară tentației irezistibile a superficialității, adică ignorarea, conștientă sau nu, a culturii solde și/sau a informației verificate și verificabile. Oricare Gheorghe sau John se simte îndreptățit să-și afirme opinia, după ce a citit câteva articole ale formatorilor de opinie, atașați de o presă aservită, după caz. Obiectivul acestor jalnice personaje nu este nicidecum de a cunoaște adevărul, ci de a se înregimenta. De cele mai multe ori este vorba despre o preconcepție confuză sau resentimente generate de experiențe aproximative, culese din povestirile bunicii. Apoi adaptează și distorsionează faptele în raport cu acea preconcepție. După înregimentare, aderarea găștii este asigurată și vor putea să emită insulte în... Dreapta sau în... Stânga, fiind convinși că au dreptate.
În același timp, exegeza care există încă și probabil va continua să existe este greu de abordat și total neproductivă pentru dorința lor de afirmare imediată. Din păcate, această tendință, din ce în ce mai evidentă, îi atinge și pe mulți ziariști cu real talent și chiar pe unii intelectuali de marcă, autohtoni sau nu. Pe de altă parte, glasul intelectualilor români este, în proporție covârșitoare, viciat de virusul oportunismului. Așa cum remarca Vasile Ernu într-un număr din Dilema Veche, ce avea ca temă chiar comunismul (nr. 142/oct. 2006), re-citându-l pe Daniel Barbu, discursul anti-comunist autohton actual, deși se vinde foarte bine, este „competent, dar ilegitim”. Legitimitatea i-ar fi fost conferită chiar de sincronismul cu respectivul eveniment, fenomen aproape necunoscut la noi. Post-procesarea aceasta exagerată și unilaterală deranjează, fiindcă ne aduce aminte că:
„Intelectualii români nu sunt critici față de putere decât atunci când autoritățile politice consideră firească această critică. Intelectualul român este carlist sub regimul carlist, naționalist și anticomunist sub regimul antonescian, […] marxist-leninist și patriot sub regimul comunist.”
După 1990 am avut un oarecare conflict cu Redacția Revistei 22, publicație cunoscută drept absolut anticomunistă, pe problema feminismului militant, un derivat al curentului political correctness (PC), sau, după unii, chiar al Neo-Marxismului. Într-un lung schimb de replici, în paginile Revistei, am fost calificat drept anacronic (cel puțin). Rețineți deci, în acei ani, cine era anti-political correctness era un prezumtiv comunist. Ce să vezi? Astăzi, political correctness este catalogat aproape unanim drept Neo-Marxism!
Fără a mă compara în nici un fel cu H.-R. Patapievici, foarte probabil cel mai valoros gânditor român contemporan cu noi, cam același lucru a pățit și el. A trecut cât se poate de brutal de la admirație totală, în baza faptului că era și este un anticomunist declarat și consecvent, care a și suferit la revoluție, la statutul de “renegat” datorită în principal volumului Omul recent, un fel de manifest anti (post)modernism/political correctness, simplificat spus. Cine decontează acum, după atâția ani, aberațiile din Observator cultural ale celebrilor Bogdan Lefter si Gabriel Andreescu, referitoare la volumul citat: „carte cu misiune”, „carte cu probleme”, „ideologie reacționară”, „stereotipuri fundamentaliste”, „derapaje extremiste”, „deraiere legionară”, „port-drapel revanșard”, „elitism minor” etc.? Anticomuniști care folosesc limbaj tipic comunist!
La fel, Alexandr Soljenițîn, un adversar celebru al sistemului comunist, a ajuns acum, de curând, să critice Occidentul contemporan atât pentru laicitatea lui arogantă, cât și pentru bogăția sfidătoare, dacă nu cumva ele reprezintă unul și același lucru. Adevărul nu are nicio relevanța, în ziua de azi, trebuie sa fii “consecvent”!
La fel regizorul Andrei Șerban, un simbol al culturii românești, a trecut de la Grație la Dizgrație, în America, care l-a venerat inițial, pentru că gândește... altfel:
“Acum în America ideea de gender, de LGBT, de organe sexuale a devenit cel mai important lucru, a devenit o revoluție. Sigur că sunt nedreptăți care trebuie îndreptate, dar de ce nu vorbim despre ce se întâmplă cu cultura, de ce este atacată cultura adevărată, de ce acest ”Cancel Culture”? De ce să distrugi tot ce înseamnă Tradiție...?”
Toate aceste fapte, și lista este în realitate foarte lungă, “incriminează” niște oameni în baza verdictului implicit de anti-Progresism sau, după unii, anti-Neo-Marxism. Dar este oare corectă această translatare de semnificații, între cei doi termeni?
Acuzația
....se referă la generalizarea acestei confuzii între termenii binomului. Am să aleg doar trei entitați emblematice: Andrei Pleșu, postul de televiziune Trinitas și fostul președinte Traian Băsescu.
Andrei Pleșu, filozof, eseist și critic literar de marcă nu mai are nevoie de prezentare. Trinitas reprezintă pentru mine cel mai valoros post de televiziune românesc, fie și recepționat dincolo de conținutul duhovnicesc. Acolo am găsit cele mai consistente emisiuni social-politice, de cultură, de știință... Pe de altă parte, Traian Băsescu, deși un personaj controversat, reprezintă un reper al zilelor noastre.
Toți pun însă semnul egalității între Progresism și Neo-Marxism. Nu-mi dau seama cum s-a născut această confuzie endemică pentru România. La acest nivel sunt excluse deopotrivă superficialitatea sau incultura. De aceea am și evitat, de la început, să citez posturile de televiziune comerciale, unde și acolo apare această confuzie.
Bănuiesc, fără a putea paria, că este vorba de o mică, foarte mică … “perversitate”. Adică vocabulele comunism, marxism, nazism/fascism stârnesc în majoritatea populației o reacție de oprobiu. Acest sentiment se poate transmite, prin influența asocierii, către Progresism, dat fiind faptul că ultimul termen este încă cvasinecunoscut. Numai că, asocierea nu este reală. Chiar dacă intenția pare lăudabilă, nu putem persista în eroare. Pentru că nu suntem chiar toți, nici proști și nici Principii lui...
În episodul următor puteți citi ipotezele și demonstrația...
1. Doar oamenii meschini care au de ascuns adevarul despre ei si ceea ce cred ( sau au anumite agende ascunse ),au o problema cu etichetarea.Este recenta aceasta tactica, pana in urma cu 50 de ani oamenii erau mandri de ceea ce ei sunt si ceea ce ei cred. 2. Cel ce cerseste toleranta, in momentul cand pune mana pe putere, devine cel mai intolerant impotriva celor ce nu sunt de acord cu el....cam aceasta ar fi caracteristica de baza a neomarxistilor din zilele noastre. 3. Foarte multi "mascarici" (neomarxisti) cu clase inalte pun tot felul de etichetari (retardati,retrograzi,inapoiati etc) pe cei ce indraznesc sa declare anumite grupari, partide, miscari ca neomarxiste . welcome to a Brave New World
Urmaresc de mult timp situatia politica din SUA, alaturi de noile idei ce au prins radacini atat in politica de peste ocean, cat si in cea de aici. Continuati sa scrieti
Poate merita să fie amintit de ce e Marx covârșitor de important - de ce a avut și are atât succes? Și mai mult: a avut dreptate - teoria lui e corectă sau falsă?
Un concept foarte simplu pe care un cercetator mi-i l-a explicat despre societatea in care traim, intre timp am gasit si cartile (Mann M. The sources of social power, Mills C. W. The power elite, Molotch, H. are 3 carti bune si Schweizer, P., & Schweizer, R. (2004). The Bushes, etc), recomand sa le cititi. Exista patru puteri (retele de putere mai exact) in care suntem impartiti: religios (ideologic), economic (capitalist), militar si politic. Daca jucam jocul cu foarfeca, piatra si hartia dar il aplicam la aceste patru puteri vedem cum o putere o poate domina pe cealalta.
O Arie larga dominata de unele principii a unor idei , un mod de gandire care poate avea multe fatete. toate fiind Principale modalitati de a distruge viata asa cum ea este creata in natura. viziune doctrina care vrea sa Coexistam si Nu sa interactionam. au fost incet dar sigur introduse multe elemente si reglementari ale traiului .. demonizarea prin distrugere libertatii de a visa ..
Intreb si eu. Neomarxismul poate fi comunismul nostalgic ?
Din ce stiu eu: Marxismul are o componenta descriptiva (in sensul ca Marx descrie ceea ce el considera contradictiile inerente ale capitalismului), cat si o componenta prescriptiva (pe baza observatiilor, Marx indeamna la actiune, "prescrie" ce crede ca ar trebui facut pentru o lume mai buna). De cealalta parte, neo marxismul, cel putin din ce am inteles din discutia asta, are doar componenta descriptiva in sensul ca asa zisii neo marxisti in sensul strict al cuvantului doar incearca sa explice de ce nu s-au adeverit prognozele lui Marx, dar spre deosebire de marxism, nu au un set explicit si bine definit de indemnuri practice despre ce ar trebui facut, sau cel putin, nu un set impartasit in unanimitate de toti neo marxistii.
ntr un sistem monetar nu ai cum sa fi corect. De aici pleaca totul, restul este vorba goala. Deci trebuie sa aruncam tot de pe masa si sa o luam de la capat, asa cum au facut astronomii cand Habble a descoperit ca universul este in miscare si mai mult decat atat, accelereaza. Si inca ceva, boala de putere este cea mai grea care are legatura tot cu banul.
Comunismul în îngustimea minții celor care l-au conceput a fost bântuit de un concept nedeclarat dar în care credeau toți,și anume.Ei considerau că tot ce era de descoperit pe lumea asta s-a descoperit iar tot ce ne mai rămâne de făcut este să exploatăm.Să semănăm să secerăm ,în industrie să extragem să prelucrăm și cam asta este tot.Tocmai din acest raționament au ales ca simbol secera și ciocanul crezând că aceste scule vor rămâne veșnice.Observ și aici ca în alte situații o răzbunare a simbolurilor.Mai pe scurt și comunismul a rezistat tot cam atât cât au rezistat și simbolurile.În agricultură nu s-e mai folosește secera,nici nu prea mai există țărani.În industrie prelucrătoare nu se mai folosește ciocanul ca unealtă de prelucrare din motive lesne de înțeles.În anii 70 comuniștii au luat oameni de la țara și a făcut cursuri de ciocănari,ciocănari cu care au umplut celebrele fabrici și uzine.
Foarte bineee scris articolul, tot respectul !